Locuri ocrotite de ape si soare: Manastirea Sfanta Elena de la Mare

“Dumnezeul marilor si al oceanelor” a suflat har asupra promontoriului dintre cer si mare. Asa a aparut, nu dupa multa truda, manastirea asezata nefiresc pe un petic de pamant ce se pravaleste amenintator in valurile marii. Dupa ce treci de statiunea Costinesti si de calea ferata, drumul spre manastire coteste spre dreapta si merge tot inainte, cale de cativa kilometri. Drumul e proaspat pietruit, iar in lumina soarelui straluceste usor, contrastand cu goliciunea peisajului inconjurator. Nici urma de copaci sau vegetatie bogata. Doar plante micute si multi scaieti. Un loc in care viata se straduieste din greu sa nu se franga. Intrarea in curtea manastirii este strajuita de teii plantati acum cativa ani de prima maica stareta a locasului. Dar o data ce treci pragul portii, iti dai seama de ce Dumnezeu nu s-a sfiit sa se dezvaluie pe sine in aceste locuri. Bisericuta, neasemuit de alba, se inalta dreapta spre cer, in timp ce in zare totul e senin. Nu mai exista cer sau mare. Doar credinta. Dumnezeu salasluieste in fiecare piatra, in fiecare caramida si in fiecare culoare asternuta pe peretii bisericii. Si restul e tacere. Tacere si pace in suflete. Impacare cu tot ceea ce a fost sa fie si va fi. Sfintita in 1996, Manastirea “Sfanta Elena de la Mare” este si astazi o dovada vie a visului ce se implineste in rugaciune. “Cat iti ingaduie Dumnezeu, atata este”, spun oamenii de prin aceste locuri. Iar Dumnezeu a ingaduit pana acum multe, semn ca cele patru maicute, truditoare intru slava Domnului, au reusit cumva sa se faca pretuite de catre Dumnezeu. Citeste mai mult pe Vacantierul.

Thassos, insula cu miracole

Dacă ajungeţi la Mâ­năs­tirea thassiotă Panagouda, cea în care este pictat Sfântul Hristofor cu cap de câine, nu cumva să-l fotografiaţi! În Grecia, fotografiatul, în interio­rul bisericilor, e consi­derat blasfemie. Insula grecească din Egee cea mai apropiată, ca distanţă, de noi, românii, cea care face posibilă unitatea de timp şi spaţiu, 24 de ore, a unei zile de vacanţă cu plecare din Bucureşti, este Thassos. De pe malul de sud al pământului azvârlit în mare de zeii olimpici am văzut, într-un amurg, Athosul mistic. Athosul ve­ghează asupra mânăstirilor ortodoxe din Insula Thassos, unele dintre ele închinate Marei Lavre athonite, ascunse printre măslini seculari şi marmure din care, cândva, Fidias îşi alegea material pentru statui. Citeste mai mult pe Vacantierul. Citeste alte reportaje despre Thassos aici si aici si aici.